Saturday, September 30th, 2006
Pentru oamenii in cautare de semne ;)
si pentru ca uneori mi se face dor sa citesc Nichita…
Semn 3
Tu nu-ntelegi ca cel mai greu e sentimentul?
Tu nu-ntelegi ca sentimentul unei pietre
o smulge si o zboara si-o atirna
si-o pluteste?
Tu nu-ntelegi ca noi cadem launtrul nostru?
Ca sentimentul de launtru
il tinem greu, razbatator prin pietre.
Tu nu-ntelegi aceasta?
Tu nu-ntelegi ca stelele in sine
sunt un launtru din launtrul departat?
Tu nu-ntelegi ca albul in desime
e negru imparat?
Semn 12
Ea devenise incetul cu incetul, cuvint,
fuioare de suflet in vint,
delfin in ghiarele sprincenelor mele,
piatra stirnind in apa inele,
stea in launtrul genunchiului meu,
cer in launtrul umarului meu,
eu in launtrul eului meu.
Semn 14
Apoi,- ne-am despartit
cum pe jos si neagra,
se desparte umbra de frunza
din pricina numai
unui soare gindit
ca un rau al luminii.